Scrie-ne povestea ta ca sa o publicam

SURSA:YOUTUBE
Tatiana Stepa, nascuta in 21 aprilie 1963, Lupeni, judeţul Hunedoara — decedata in 7 august 2009, Bucureşti, a fost una cea mai cunoscuta voce a muzicii folk din Romania.

Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl său, moldovean din Roman a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie şi de umilinţă. Tatiana a fost înconjurată de muzică din prima zi a vieţii. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal. A făcut "Liceul de Arhitectură" din Bucureşti. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Şi-am să-mi fac o doină" , rămânând în componenţa acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuşi Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galaţi.

După interdicţia din 1985 a "Cenaclului Flacăra" şi a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucureşti.

Din anul 1996 până în prezent a mai susţinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor oraşe din România, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria. Este invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară (Om Bun, Folk you, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi etc.) şi la alte festivaluri concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian, contribuind la promovarea poeziilor acestor poeţi către publicul larg. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.

Ultimul recital l-a sustinut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche in data de 31 iulie 2009.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tatiana_...

Pentru mine, Tatiana Stepa a fost cea mai buna voce a folk-ului romanesc. Ii pastrez amintirea vie si ii multumesc pentru tot ce a lasat in urma ei. A fost o stea care a stralucit pe pamant si va continua sa straluceasca si in ceruri. Odihneasca-se in Pace.



poezie de ADRIAN PAUNESCU

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.

Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.

Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,

Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.

Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.

Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.

Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.

poveste trimisa de Claudiu
Este august 2009, incep sa simt criza asta nenorocita pe propria mea piele, pe propria mea constiinta.
Cand lucrurile incep sa se deterioreze, cand ceea ce erai obisnuit sa faci in fiecare inceput de zi nu se mai poate intampla, adica de exemplu sa nu-ti mai permiti sa mananci 2 oua, o cana de lapte cu cereale si sa bei o cafea Lavaza cu lapte...cum iti imaginezi  ca merg celelalte lucruri ? Sunt un mic antreprenor iar ceea ce castigam pana mai lunile trecute ma ajuta sa duc o viata normala.
Acum nu stiu daca normalul era in urma cu cateva luni, sau normalul este cel ce se va intampla de acum incolo.
Am locuit timp de 40 de ani intr-o casa nationalizata impreuna cu parintii, sotia si copiii. Acum trei ani am plecat din casa in pozitia de chiriasi evacuati, iar cheltuielile noastre s-au marit astronomic adica cu 800 de euro/lunar pentru inchirierea a doua apatamente.
Vreti sa va spun ca a facut statul roman pentru protectia noastra ? NIMIC ! Dimpotriva, pentru ca ne-am asteptat sa faca ceva, asta ne-a afectat mai mult, ne-a macinat mai mult, ne-a uzat psihic.
Am mers mai departe cu mai multa munca, cu mai mult efort. De 5 ani nu am fost in nici un concediu, nici macar la un pescuit de doua zile.
In fiecare zi ma gandeam cum sa fac sa traim mai bine, cum sa fac sa am niste acumulari, sa-mi permit o perioada mai lunga in care sa nu am griji.
Acum am ajuns in luna decembrie se aproprie Mos Craciun si am probleme cu sanatatea, de 2 saptamani sunt in concediu medical, am avut problee ingrozitoare cu hemoroizii, nu reusesc sa beau 2l de apa zilnic, am probleme cu burta prea mare pentru ca ii place berea. De la inceputul lui noiembrie nu am mai primit nici o lucrare, am ajuns la fundul sacului, am datorii la telefoane,lumina,intretineri la bloc, am luat si doua tzepe de la doi clienti care nu vor sa-mi dea banii pe lucrari,prietenii mei nu au bani nici ei.
Pe la mijlocul lui decembrie am primit un telefon de la un client si am plecat sa vad daca pot sa primesc lucrarea. M-am parcat pe o straduta in centru si cand m-am intors masina nu mai era. Loganul meu disparuse, dupa cateva intrebari puse in jur am aflat ca au ridicat mai multe masini de pe strada, cu toate ca acum locul era iarasi plin de masini. Amenda este mare si ziua de stationare la fel de mult, in jur de 300 lei, nu am gasit bani sa platesc si de 15 zile masina mea imi produce in continuare pagube, ma gandesc sa renunt de tot la ea definitiv si sa o abandonez, nu de alta dar simt ca inima mea nu mai rezista.
Ce se mai poate intampla acum ?

Povestea Andradei
pentru cele mai frumoase luni petrecute alături de tine,am simţit ce-nseamnă să iubesti cu adevarat...te-am iubit să ştii,înca te iubesc....şi nu stiu dacă voi putea vreodată să te scot din suflet...vei ramane mereu acolo,înfipt adânc în inima mea...şi lacrimi de înger vor curge...şi cât de trist e fără tine.....

Visul frumos s-a transformat cu repeziciune in cosmar.
Am 49 de ani, am fost casatorita si am doua fete mari care au ramas cu tatal lor dupa varsta de 16 ani
Ne-am casatorit inca din facultate si la un moment dat nu ne-am mai ingaduit cu nimic, asa ca ne-am despartit.
Defapt el s-a mutat cu femeia cu care avea in secret un copil.
Am trecut peste asta, am mers la psiholog si dupa o vreme am inceput sa ma redescopar.
Am avut o relatie cu un doctor care era casatorit si tot ameninta ca isi paraseste sotia.
Timpul trecea si intre timp am descoperit ca se uita cu interes la fata mea ce mare, am intrerupt relatia instantaneu fara sa sufar si sa-mi para rau.
Eu am casa mea pe care mi-a lasat-o Bogdan si am o afacere proprie care ma ajuta sa am un trai decent.
Acum trei ani am facut un credit si am cumparat un apartament de trei camere pe care l-am inchiriat si mai raman cu un venit dupa ce platesc rata la banca.
Dar nu asta vreau sa va spun.
Acum cinci ani am cunoscut un barbat mai mare ca mine cu trei ani care era in divort, din alt oras, l-am cunoscut pritr-un concurs de imprejurari cu afacerea mea.
Ne-am placut, ne-am ajutat foarte bine impreuna si pana la urma prietenia noastra s-a transformat intr-o relatie de dragoste.
La viata mea facusem dragoste cu trei bartbati, dar cu Cosmin era ceva deosebit, aveam parte de scene lungi de preludiu, ma atingea tot timpul cu multa gingasie, scena noastra de dragoste era rupta din povesti...mi se intampla in sfarsit sa fiu iubita si dorita, mi se intampla in sfarsit sa ma simt femeie. Si aceste scene nu au fost singulare, se repetau cu regularitate si ma determinau sa cred ca totul este in sfarsit ok.
Erau dati cand lipsea mai mult cu treburi prin tara, dar fiecare intoarcere de-a lui era un prilej de sarbatoare. Primeam mereu flori de la el, este un tip galant si atent.
La un moment dat mi-a spus ca ar vrea sa ne casatorim, mie im era bine asa, nu doream sa se schimbe nimic. Avea si el copii, averi de impartit si o fosta nevasta pe care o ajuta inca cu bani.
Ma intreba mereu de ce nu ma marit cu el si sa ma mut la el in oras, dar eu nu doream sa renunt la afacerea mea si sa-mi mai vad fetele atat de des.
De curand, m-am hotarat sa ma marit cu el si am vrut sa-i fac o surpriza. M-am dus la el in oras, aveam cheia de la apartament si m-am suit in masina si in doua ore eram in holul casei lui.
N-am sa uit niciodata, am dat cu ochii de niste ghetute de dama si o poseta maro langa. Inima imi batea sa iasa din piept, simteam ca totul sa derama si pamantul imi fuge de sub picioare. usa dinspre hol s-a deschis si a aparut ea intr-un furou roz, o femeie micuta si inrosita toata de emotie, a inceput sa se scuze ca ea a venit la curatenie ca este de landa o comuna alaturata.
Inima imi batea in gat, aparut si el la bustul gol, mi-a facut cunostinta cu Marina si dupa ce am stat un minut pe un scaun si am baut un pahar cu apa, m-am trezit din nou in masina in drum inapoi spre casa. Nu-mi amintesc nimic din ce am auzit, doar ce v-am spus .
Inima mea este franta in mii de bucati. Nu stiu ce sa fac.

Aceasta poveste ne-a trimis-o Agafia in speranta sa putem sa o ajutam sa merga mai departe.
Voi ce ati face in locul ei ?